“Devil’s Advocate”-in loc de preambul (1997)

CALIFICATIV: ♥♥♥♥/4 ( Provocator – de văzut fără copii / cu caietul de notițe deschis și cu sufletul la gură !!! ) – 140 min.

Termenul “avocatul diavolului/devil’s advocate” este legat de procesul de canonizare practicat de Biserica Romano-Catolica. Pentru a stabili daca un candidat se califica sau nu in vederea canonizarii ( sanctificarii ), Papa insarcina doi avocati pentru a duce la bun sfarsit acest proces: Aparatorul Credintei ( in latina: promotor fidei ) si Avocatul Diavolului ( in latina: advocatus diaboli). Amandoi erau avocati ai bisericii numiti de Papa pentru a argumenta dreptul la canonizare al candidatului ( Aparatorul Credintei ) sau pentru a argumenta in defavoarea acestuia ( Avocatul Diavolului ).

Cand mi-a picat in mana filmul “Devil’s Advocate” acum cativa ani, prin 1999, stiam doar doua lucruri despre el: rezonanta acestui termen in catolicism si prezenta lui Al Pacino printre protagonisti ( Keenu Reeves abia filma cu fratii Wachowski prima parte din “Matrix”, iar Charlize Theron mai avea cativa ani pana sa ia Oscar-ul cu “Monster” ), suficient pentru a ma instala confortabil sa-l urmaresc pe DVD. Mi-l si imaginam pe Pacino cel “tough” in rolul unui avocat catolic care desfiinteaza orice urma de sfintenie a candidatului la canonizare – “We have too many saints, and not enough sanctity”, cum spunea scriitorul australian Morris West in romanul sau: “Devil’s advocate” . Dar mi-am dat seama din prima ca titlul era ad litteram “Avocatul diavolului”, fiind un film despre un super avocat – cum sunt cam toti avocatii din filmele americane, care ajunge sa lucreze pentru un alt super avocat, chiar Diavolul in persoana … M-a prins distributia, m-a prins intriga – intotdeauna imi place sa-i vad pe avocati la treaba si pregatindu-si pledoaria si uite asa am ramas in fotoliu cam doua ore, cu sufletul la gura ( avantajul filmelor pe DVD: dureaza cat dureaza, nu trei ore dintre care una de reclame ).

Provocarea din titlul blogului meu este clara. Vreau sa vorbesc despre filme dintr-o alta perspectiva: din perspectiva valorilor dupa care a fost creata aceasta lume, valori care raman eterne indiferent daca omul le mai percepe sau nu, le accepta sau le neaga, le urmeaza sau le evita – “A man can no more diminish God’s glory by refusing to worship Him than a lunatic can put out the sun by scribbling the word ‘darkness’ on the walls of his cell” (C. S. Lewis). Asa ca voi face mai putine remarci tehnice despre film ( care nu a avut succesul scontat pentru un film cu Al Pacino, as spune mai degraba ca a fost primit cu rezerve si de critica si de public – oare din cauza mesajului ? ); dar voi trece prin filtrul valorilor despre care vorbeam mai sus mesajul lui, cu alte cuvinte, ma voi intreba, retoric sau nu, daca cea de-a saptea arta mai are un rol formator ( de bine ! ) ?

DISTRIBUȚIA: Filmul “Devil’s Advocate” a fost realizat in anul 1997 si regizat de Taylor Hackford ( detinator al unui Oscar pentru “Teenage Father” in 1979 si regizor al filmului “Ray” cu Jamie Foxx, care a castigat Oscar-ul in 2004 pentru rolul principal din acest film; este casatorit cu actrita britanica Helen Mirren, si ea premiata cu Oscar in 2006 pentru rolul principal din “The Queen” ). Din distributie fac parte actorii: Keenu Reeves – Kevin Lomax, Al Pacino ( Oscar in 1992 pentru “Scent of a Woman” si alte sapte nominalizari ) – John Milton, Charlize Theron ( Oscar in 2003 pentru “Monster” ) – Mary Ann Lomax, Judith Ivey ( Sandra din filmul independent “What Alice Found”, care a castigat in 2003 Premiul Special al Juriului la Sundance Film Festival ) – Alice Lomax, Connie Nielsen ( Lucilla in “Gladiator”, castigator al Oscar-ului in 2000) – Christabella Andreoli, Craig T.Nelson ( celebrul Chief Jack Mannion din serialul “The District”, castigator al unui premiu Emmy in 1992 pentru rolul principal din serialul “Coach”) – Alexander Cullen, Ruben Santiago-Hudson ( cunoscut din serialele politiste “NYPD Blue”,  ”Third Watch”, ” Law & Order” ) – Leamon Heath, Tamara Tunie ( protagonista si ea in “NYPD Blue” si “Law & Order” ) – Jackie Heath, Debra Monk ( “NYPD Blue”, “Grey’s Anatomy” si “Law & Order”, pentru care a si primit in 1999 premiul Emmy in rolul Katie Sipowicz ) – Pam Garrety. Distributie de cinci stele ! Vreau sa amintesc aici si echipa de scenaristi care a participat la realizarea acestui film: Tony Gilroy ( nimeni altul decat regizorul si scenaristul filmului “Michael Clayton” nominalizat de sase ori la Oscar in 2008 si castigator al trofeului prin Tilda Swinton, ca actrita in rol secundar ), Jonathan Lemkin ( scenaristul celebrului serial TV “Beverly Hills 90210″ ) si Andrew Neiderman ( autor american de best-sellers, printre care si romanul cu acelasi titlu publicat in 1990 si care a stat la baza filmului ). Convingerea mea este ca alaturi de talentul actorilor si maiestria regizorului, scenariul are un cuvant greu de spus atunci cand vorbim despre succesul unui film. Un scenariu bine articulat si o definire realista si exacta a caracterelor personajelor poate permite regizorului sa-si directioneze creativitatea catre noi domenii ale orchestratiei regizorale si permite ca evolutia actorilor sa curga de la sine, modelata de caracterul personajului si nu incorsetata de acesta sa-si defineasca devenirea.

SCENARIUL ( interzis pentru cei cărora nu le place să știe cum se sfârșește filmul ): Filmul este o alegorie moderna a mitului faustian – eterna dorinta a omului de a-si depasi limitele, dorinta pentru atingerea careia alege sa faca “afaceri” si cu Diavolul, sperand ca timpul scadentei nu va sosi niciodata ( precum Adam alege in Gradina Edenului sa-l asculte pe Diavol pentru a ajunge deopotriva cu Dumnezeu – cunoscand Totul, adica si Binele si Raul ). Ceea ce da autenticitate si actualitate filmului este transpunerea povestii si framantarii interioare a personajului in contextul contemporan al sfarsitului de secol XX, in plin Manhattan. Kevin Lomax este un tanar avocat de succes din Gainesville, Florida: el a pledat in 64 de procese si le-a castigat pe toate. Este surprins in debutul filmului in timpul procesului unui profesor, Gettys, pe care-l apara impotriva acuzatiei ca ar fi molestat o eleva. In timpul dezbaterilor, Kevin isi da seama de vinovatia clientului sau, dar dorinta de a nu pierde nici un proces este mai puternica decat simtul dreptatii si al adevarului: profesorul este absolvit de orice vina. De aici, intriga filmului se lanseaza vertiginos aducand in prim-plan realitatile justitiei americane si statutul unui avocat new-yorkez ( dar nu numai … ) de succes, valorile universale ale familiei si vesnica pendulare a omului intre Bine si Rau, adica intre eternitatea sufletului si vremelnicia trupului; tablou intretesut cu elementele alegorice ale personificarii Diavolului prin John Milton, intemeietorul celebrei firme de avocati din New-York “Milton, Chadwick & Waters”, cel care-l angajeaza pe Kevin si-i pune la dispozitie cele mai neasteptate conditii de viata, pe care el si sotia sa, Mary Ann nu le pot refuza. Incetul cu incetul, tanarul avocat este absorbit cu totul de cariera sa de succes in detrimentul familiei care incepe sa se destrame. Dar, cum toate lucrurile pe lumea asta se platesc, momentul scadentei soseste si Kevin intelege ca trebuie sa plateasca cu sufletul sau pentru tot ceea ce a realizat in viata. Discutia apocaliptica dintre Kevin si John Milton din finalul filmului mi se pare o subtila transpunere in atmosfera sfarsitului de secol XX a discutiei pe care Adam si Eva au avut-o cu Diavolul in Eden: aceeasi incercare a acestuia de a pune la indoiala ( “oare?” ) Cuvantul lui Dumnezeu si valorile dupa care El a creat si guverneaza lumea. Finalul filmului este neasteptat ( sau nu, pentru cei care stiu ca Dumnezeu ofera fiecaruia sansa reevaluarii si caintei prin Iisus Hristos ): Kevin Lomax se trezeste ca dintr-un cosmar in timpul procesului profesorului Gettys si decide sa renunte la apararea lui cu riscul de a-si rata cariera de avocat. Cu constiinta impacata si insotit de Mary Ann, paraseste sala tribunalului si este interpelat de un ziarist care vrea sa-i ia un interviu si care-i prezice ca va fi faimos. Dupa un schimb de priviri cu Mary Ann accepta si-si continua drumul. Filmul se incheie cu un prim plan al ziaristului care se metamorfozeaza in John Milton zambind sarcastic catre camera si spunand la fel de sarcastic: ”VANITY … definitely my favorite sin !”. Cu alte cuvinte, mi-ai scapat in New-York, dar te prind eu in alta parte, doar am “ac de MANDRIA ta” ( o cunosc prea bine, nu tot MANDRIA m-a alungat si pe mine din Rai ? ) !

Ramane ca tema de introspectie monologul lui John Milton, laitmotiv care parcurge ca un fir rosu intreaga actiune a filmului:  “Vanity…definitely my favorite sin !”. Si nu ma refer aici doar la mandria usor de etichetat pentru ca striga de peste tot; ma refer si la “mandria ascunsa a inimii” si la pseudo-umilinta care degenereaza in aroganta – greu de detectat, greu de tratat, usor de manevrat …

( va continua )