” Qatsi II. Powaqqatsi: Life in Transformation ” – 1 ( 1988 )

“Powaqqatsi: Life in Transformation” este al doilea film din trilogia “Qatsi” al lui Godfrey Reggio si a fost realizat in anul 1988; celelalte doua filme sunt “Koyaanisqatsi: Life out of Balance” produs in 1982 si “Naqoyqatsi: Life as War”, in 2002. Titlurile acestei trilogii sunt in limba hopi ( o limba uto-azteca vorbita de indienii din nord-estul Arizonei ), Powaqqatsi insemnand “viată in schimbare”. Aceasta trilogie este un sublim eseu cinematografic, in care imaginea si sunetul se contopesc pentru a sugera desertaciunea unei vieti traite fara Dumnezeu, adica o viata traita in afara Creatorului ei si a valorilor dupa care a fost creata. In timp ce prima parte a trilogiei, “Koyaanisqatsi: Life out of Balance”, se concentreaza asupra tehnologiei ca mod de viata, “Powaqqatsi: Life in Transformation” aduce in prim plan tarile din lumea a treia ( Africa, Asia, Orientul Mijlociu si America de Sud ) si paradoxul coabitarii dintre valorile traditionale de viata si valorile de viata moderna, ultra-industrializate si ultra-tehnologizate. Godfrey Reggio a colaborat pentru realizarea coloanei sonore cu Philip Glass, un reprezentant de seama al scolii minimaliste ( curent in muzica contemporana, caracterizat prin simplificarea dusa la extrem a ritmului, a temei si a armoniei, insotita de fragmente muzicale repetitive, cu efecte hipnotice ). Inainte de a deveni regizor, Godfrey Reggio a fost preot romano-catolic, influentele pregatirii sale teologice putand fi recunoscute in mesajul cautarilor spirituale pe care suntem lasati sa-l percepem din scenariul filmului, cautari spirituale ale omului, indiferent de apartenenta lui geografica, etnica, sociala.

( trailer-ul si coloana sonora originala pot fi gasite pe VideoDetective )

La fel ca in celelalte doua filme ale trilogiei, si aici scenariul urmareste coloana sonora, fragmentele muzicale delimitandu-i capitolele. Nu exista dialog, singurele voci care pot fi auzite sunt cele ale barbatilor si copiilor ( mai ales din America de Sud si Asia ), care insotesc acordurile muzicale, armonizand atat cu mesajul filmului, cat si cu imaginea. ”Powaqqatsi: Life in Transformation” dureaza 99 de minute si este structurat in 18 capitole, fiecare preluand si ducand mai departe paradoxul omului nascut si crescut in mijlocul naturii, dar fortat de “progresul tehnologic” sa traiasca printre masinarii si betoane ! Acest paradox este sugerat extraordinar si prin tehnica intercalarii efectelor de slow-motion si fast-motion:

• “Serra Pelada” – denumirea provine de la o mina de aur din Brazilia, iar imaginile sunt cutremuratoare si amintesc de ceea ce am auzit noi despre epoca sclavagista sau de ceea ce ne-am imaginat citind in Bible despre robia evreilor in Egipt; cu atat mai mult cutremuratoare cu cat sunt filmate doar acum 20 de ani …; sunt imagini de oameni murdari de praf, asudati si urcand sau coborand sisific cu saci grei in spinare; intr-un cadru apare un om zdrobit de o stanca, care este carat de alti doi – nu-ti dai seama de prima data daca este intr-adevar un om sau un sac … ; contrastul dintre statutul omului creat cu vointa libera si ajuns rob propriilor sai semeni si propriilor sale slabiciuni este subliniat prin cateva cadre scurte introduse la mijlocul capitolului: animale alergand libere prin jungla, muncitori moderni pe schelele unor zgarie-nori, un autobuz urban …; sunetele unui fluier sportiv si ritmul de tobe care insotesc linia melodica lasa impresia unei rutine exacte a actului muncii, imposibil de combatut …
• “The Title” - muzica se stinge brusc si apare titlul filmului in rosu ( culoarea sangelui – o aluzie la singurul Sânge care poate aduce schimbare si liniste ? ) si explicatia intelesului cuvantului “powaqqatsi” in limba hopi: qatsi ( viata ) + powaq ( vrajitor, entitate care consuma viata si forta omului spre binele propriei deveniri – suna cunoscut ? )
• “Anthem (part 1)” – “anthem” sau tema muzicala apare de-a lungul filmului in trei secvente: prima dintre ele debuteaza cu un superb rasarit de soare deasupra unui satuc african, in care omul contopit cu creatia isi desfasoara viata patriarhala: femei cu cosuri pe cap merg la rau sa-si spele rufele; barbatii pleaca in pirogile lor la pescuit, dis-de-dimineata, omul si apa par sa formeze un tot; oamenii cara in spate lemne, fan, vase de lut … ; foarte reusita este imaginea finala in care un pescar inalta panzele – joc de culori al bucatilor de material din care sunt confectionate, iar prim-planul acestora trece intr-o succesiune de peisaje idilice filmate din avion;
• “That Place” – incepe cu imaginea racoritoare a unei cascade urmata de imagini ale unui satuc de-o curatenie sclipitoare, cu case si ziduri din lut si oameni a caror existenta este dependenta de pamant si de roadele lui; partea a douaeste filmarea reflexiei in apa a diferitelor activitati din sat si prim-planuri cu chipuri serioase sau vesele de copii, a caror privire scruteaza necunoscutul; abundenta imaginilor cu ape sugereaza paradoxul dintre bogatia lacustra a unor regiuni din Africa si seceta altora … ;
• “Anthem (part 2)” - al doilea capitol insotit de tema muzicala a filmului este o succesiune de peisaje de sate, munti si insule, majoritatea filmate din avion, intercalate cu prim-planuri ale diferitelor activitati ale oamenilor din lumea a treia si a modului in care ei se exprima prin munca lor si prin traditiile seculare;
• “Mosque and Temple” – acest capitol debuteaza cu un magnific apus de soare care se topeste peste creasta unei stanci de la malul apei, iar pe fundal se aud copii cantand si razand; se intercaleaza secvente cu peisaje mirifice si activitati religioase: un preot negru predicand intr-o biserica crestina, un calugar mergand pe malul apei, o femeie rugandu-se in apele Gangelui, doi barbati facand yoga in pozitie de lotus, un musulman facand temenele, un templu din Nepal – cautarea omului dupa Creator, nevoia de a-si ostoi setea de Viata ( … atata apa si omul tot insetat este … );
• “Anthem (part 3)” – este cel de-al treilea si ultimul capitol care se deruleaza pe tema muzicala a filmului; este o inlantuire de imagini cu locuitori din Africa, Asia, Orientul Mijlociu si America de Sud, muncind pamantul si creand frumosul, bucurandu-se de sarbatorile traditionale, diferite dupa pozitie geografica, credinta si obiceiuri – un joc de culori, lumina si miscare, totul definind cultura respectiva; tihna contopirii dintre om si Creatie este intrerupta la un moment dat de imaginea unei aglomerari urbane cu oameni si masini, care prevesteste apropierea pericolului: lumea moderna si tehnologia; introducerea urmatorului capitol este reusit realizata prin trecerea de la imaginea unui copil gol care merge nonsalant printre valuri la imaginea unui tren marfar gonind pe sine;
• “Train to São Paulo” – contine cea mai lunga secventa din film: cadrul cu trenul marfar gonind spre São Paulo dureaza 80 secunde si este urmata de o alta secventa lunga, imagini filmate din avion cu acoperisurile zgarie-norilor din oras – prevestire sumbra a apropierii rapide de industrializare …
• “Video Dream” – este un puzzle de imagini care se suprapun, imagini cu oameni si activitati care definesc foarte clar progresul, urbanizarea, globalizarea – totul devine una, identitatile se contopesc, spatiul privat dispare: chipuri de femei frumoase, show-uri TV celebre, medici in actiune, copii care se nasc, copii care termina scoala, sportivi, albi, negri, secvente din filme, oameni conversand, oameni vorbind la telefon, televizoare, reclame, autoturisme, senzualitate, alte reclame, primul zbor in cosmos al Uniunii Sovietice, asiatici, buletine de stiri, razboi, rachete care decoleaza, Papa Ioan-Paul al II lea, computere, ADN, cowboy, bursa din Tokyo, lacrimi, mancare , bautura, oceane, zambete, ceasuri masurand timpul care se scurge, cutremure, explozii, soldati, Pamantul vazut din Cosmos …

( va continua )