” Qatsi II. Powaqqatsi: Life in Transformation ” – 2 ( 1988 )

( continuare )

( trailer-ul si coloana sonora originala pot fi gasite pe VideoDetective )

“Powaqqatsi: Life in Transformation” dureaza 99 de minute si este structurat in 18 capitole, fiecare preluand si ducand mai departe paradoxul omului nascut si crescut in mijlocul naturii, dar fortat de “progresul tehnologic” sa traiasca printre masinarii si betoane ! Powaqqatsi inseamna in limba hopi ( o limba uto-azteca vorbita de indienii din nord-estul Arizonei ): qatsi ( viata ) + powaq ( vrajitor, entitate care consuma viata si forta omului spre binele propriei deveniri – suna cunoscut ? ), adica viata in schimbare, viata in transformare ( spre bine, spre rau ? ). Primele 9 capitole pe care le-am prezentat sunt: “Serra Pelada”, “The Title”, “Anthem ( Part 1 )”, “That Place”, “Anthem ( Part 2 )”, “Mosque and Temple”, “Anthem ( Part 3 )”, “Train to São Paulo”, “Video Dream”. “Anthem” este tema muzicala a filmului si a fost preluata mai tarziu, in anul 1998, in “The Truman Show”, a carui coloana sonora este compusa tot de Philip Glass:

Ultimele 9 capitole ale filmului se concentreaza in mod special asupra influentelor modernizarii in viata patriarhala a locuitorilor din Africa, Asia, Orientul Mijlociu si America de Sud :

• “New Cities in Ancient Lands, China” / “New Cities in Ancient Lands, Africa” / “New Cities in Ancient Lands, India” - sunt trei capitole in care juxtapunerea dintre vechi si nou scoate in evidenta o lume a contrastelor care se resping si coabiteaza in acelasi timp ( mai mult sau mai putin, in armonie ) – acelasi gen de contrast intre vechi si nou ( si in China, si in Africa, si in India ), dar si cu individualizarile care decurg din credinta, obiceiuri si pozitie geografica: blocuri inalte din beton si cosmelii din pamant si paie, oameni imbracati business si oameni imbracati in haine traditionale, autobuze cu imperiala si carute trase de cai, infractori cu catuse si copii alergand liberi pe camp, incaperi pardosite cu marmura si ulite prafuite, autostrazi aglomerate si oameni care se spala in baltile de pe marginea drumului, oameni mancand la restaurant si oameni mancand din gunoaie, femei cu ceas la mana si femei umbland desculte, macarale gigantice si magari cu poveri in spinare … si reclame, reclame si iar, reclame …
• “The Unutterable” – introducerea acestui capitol este extraordinar de sugestiva: imaginea Pamantului vazuta din cosmos, in nuante de rosu si alb, miscandu-se in ritmul inimii care pulseaza de viata – efortul muncii si implinirea vietii, cautarile spirituale si creativitatea care contureaza diferitele culturi dirijeaza intreaga umanitate catre un ritm si o rutina de viata universal valabile; este o insiruire de imagini cu multimi de oameni: oameni urcand pe feribot, targoveti aranjandu-si marfa, africani calatorind cu vaporul, navetisti mergand cu trenul, atleti antrenandu-se, musulmani rugandu-se, eleve intorcandu-se de la scoala, copii dandu-se cu roata, suporteri aclamand …; una dintre cele mai cunoscute secvente ale filmului si care face parte din acest capitol este cea in care o fetita sud-americana se intoarce vesela de la gradinita si trece prin fata unui zid pe care se poate citi: “Viva la guerra de guerrillas !” – inocenta si agresivitate in acelasi spatiu …
• “CAUGHT!” – cum spune si titlul, acest capitol este povestea trista a felului in care, “prinsi” in panza de paianjan a propriei rutini, oameni insingurati si alienati din toate colturile lumii pierd din vedere ca sunt un tot, o singura inima care bate un ritm universal; din acest capitol face parte si imaginea folosita pentru afisul filmului, foarte graitoare, de altfel: un baiat african imbracat intr-o camasa traditionala ( Galabiyya ), descult, disparand in mijlocul rafalei de praf iscate de un camion urias care trece in tromba pe langa el – la fel cumtraditionalul dispare fiind absorbit de modernitate …
• “Mr. Suso #1″ / ”From Egypt” / “Mr. Suso #2 With Reflection” – coloana sonora a acestor trei capitole este asigurata de celebrul muzician african Foday Musa Suso ( de unde si titlul celor doua capitole ), un mai vechi colaborator de-al lui Philip Glass; Foday Musa Suso s-a nascut in Gambia, intr-o familie de muzicieni Mandingo, un fel de trubaduri africani, si s-a specializat in kora, un gen de harpa africana cu 21 de corzi; a devenit faimos datorita formatiei  “Mandingo Griot Society” care a concertat in mai multe orase din SUA; tot aici si-a inregistrat si primele albume solo si l-a intalnit pe Philip Glass cu care a colaborat la realizarea coloanei sonore a acestui film; colaborarea lor a continuat si au compus impreuna opera “The Screens” care are ca subiect lupta de independenta a algerienilor de sub dominatia Frantei; muzica lui Suso a fost puternic influentata de estetica minimalista a lui Glass, aceasta influenta fiind evidenta in celebrul sau album “Dreamtime”; Glass si Suso au compus si interpretat piesa “Orion” in deschiderea Jocurilor Olimpice de Vara de la Atena, in iunie 2004; in capitolul “Mr. Suso #2 With Reflection”, camera de filmat urmareste reflectarea vietii orasului in undele apei;
• “Powaqqatsi” – titlul filmului apare din nou la sfarsit, rosu pe fond negru, insotit de traducerea din limba hopi, iar genericul de final se deruleaza avand ca fond sonor tema muzicala de baza,  “Anthem”.

Acest al doilea eseu cinematografic al lui Godfrey Reggio reuseste sa redea atat de palpitant, doar prin contopirea imaginii cu muzica, alienarea omului care se vede smuls din habitatul lui natural si impins sa convietuiasca printre mecanisme de tot felul si cladiri infricosator de masive, indiferent ca traieste in Brazilia, in China sau in Egipt. “Nu este un film despre ceea ce ar trebui sau nu sa fie; este doar o impresie, o examinare a felului in care viata se schimba; sunt bune si rele; am vrut doar sa redam ideea unei culturi globale; multi dintre noi uitam asta pentru ca suntem prinsi de propriile noastre proiecte de viata; a fost fascinant sa punem impreuna intr-un film toate aceste culturi diferite”, spune Reggio. Iar coloana sonora compusa de Philip Glass este o adevarata simfonie universala care reuneste o diversitate de stiluri si instrumente muzicale, de la cele clasice si electronice pana la cele nationale si tribale din toate colturile lumii. Chiar daca influentele New-Age se resimt in prezentarea temei globalizarii sau in muzica minimalista a lui Philip Glass, ideea omului dezradacinat care-si pierde apartenenta la propria-i obarsie ne duce cu gandul la omul pierdut care rataceste departe de Creator, in cautarea propriei identitati.

*RECOMANDARE: A se viziona cu toate semnalele de alarma trase !!!