“Sex and the City” ( sau: Ore de Educatie Sexuala in Liceu ) – 2 ( 2008 )

( continuare )

Spuneam ca nu mi-a placut serialul si nici macar filmul asta . Mi se pare hilar sa existe femei de 40 de ani care se intalnesc si incep sa discute despre barbati precum faceam noi in adolescenta: cum ne vedeam, incepea trancaneala despre cel mai tare tip din scoala, voleibalist in echipa nationala de juniori, despre ultimul baiat care ne-a invitat la cofetarie, despre cum a fost la film, cand ne-am tinut timid, de mana … Stiu ca discutiile adolescentelor de acum au progresat mult pentru ca si mentalitatea secolului 21 a “progresat” ( oare ? ) si se face educatie sexuala in scoli si copiii aproape ca invata sa scrie si sa citeasca odata cu primele sfaturi despre viata sexuala; deci discutiile adolescentelor de astazi sunt “mai mult ca” identice cu discutiile celor patru femei “mature” din filmul de fata: aceeasi atentie pentru detaliile picante, aceeasi tendinta de exagerare a propriilor inclinatii sexuale, acelasi stil de “colectionara” orgolioasa a cat mai multor pozitii extravagante ! Nu comentez emanciparea adolescentelor de astazi cu atat mai mult cu cat urasc sintagma “pe vremea mea …” – si cred si ca abordarea acestui subiect ar trebui sa aiba un cu totul alt punct de plecare, care nu are nimic de-a face cu filmele controversate ! Vreau sa subliniez insa, ca niste femei de 40 de ani, cu pretentii si mofturi, mai discuta si despre altceva decat despre “baieti” ( de asta i-am si pus subtitlul in cauza; filmul este numa’ bun pentru orele de educatie sexuala din licee, daca nu cumva este cam depasit !!! ) ! In al doilea rand, sunt convinsa ca discutiile unor feministe, “femei egale cu barbatii”, nu se concentreaza doar in jurul acestori competitori in ale egalitatii, incercand sa demonstreze ca de fapt nu putem fara ei si ca viitorul si echilibrul nostru se invarte in jurul lor ! Adica, ceea ce am mai spus, este o poveste neverosimila, care vrea sa creeze niste tipare ce ne bulverseaza tocmai prezentand una si lasand sa se inteleaga exact contrariul ! Iar noi, consumatoare din secolul 21 a orice, o inghitim si pe asta ! … Dar sa vedem cum ne-am facut temele …

• TEMA DE CASA 1: Sa ne casatorim doar pentru a ne proteja averile ? Asta este motivul care provoaca intriga filmului: Mr. Big hotaraste sa se casatoreasca cu Carrie pentru ca ea se teme sa se mute impreuna – de ce ? – pentru situatia in care “afacerea” ( a se citi: “relatia de iubire dintre un barbat si o femeie” ) nu ar merge si ea si-ar putea pierde agoniseala din aceasta perioada de mutat impreuna ! Carrie are perfecta dreptate, orice femeie i-ar impartasi aceasta teama. Dar ceea ce m-ar ingrijora pe mine cel mai mult si in primul rand sunt investitiile sentimentale, statutul de “un singur trup” cu iubitul meu, posibilitatea aparitiei unui copil ( si nu mi-ar fi infinit mai greu daca s-ar casatori cu mine atunci si ar ramane sa ma sacaie pentru tot (?) restul vietii o intrebare: “m-a luat pentru mine sau pentru copil” ? ). Nu sunt acestea dileme profunde si pierderi mai mari decat niste bani sau niste pantofi ( fie ei si Manolo Blahnik ) sau niste ziduri ? Parafrazand-o pe Carrie, as spune: “banii intra si ies din cont, casele se cumpara si se vand, dar durerea, dezamagirea si rana din suflet raman pentru totdeauna !”. Am devenit, oare, atat de feministe incat ne-am pierdut insasi feminitatea ( emotiile, sensibilitatea, capacitatea de a visa mai mult cu inima decat cu mintea ) ?
• TEMA DE CASA 2: Unde a disparut “la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti” ? Oricat de feministe am fi, toate ne infioram la auzul acestei sintagme ( chiar si unii barbati se infioara, ce-i drept, mai demodati … ). Toate ne dorim sa fim iubite si acceptate cu bunele si relele noastre, cu 90-60-90 sau nu, cu 25, 45 sau 60 de ani la activ. Uitati-va cum “feministele” din filmul nostru se “inghesuie” tot in directia asta – a stabilitatii langa un barbat care sa le iubeasca ! A, ca multe ne dam mai barbate decat trebuie si incepem si noi sa ne schimbam partenerii … – haideti sa fim sincere ! Nu se intampla asta pentru ca traim intr-o lume “nebuna, nebuna, nebuna”, in care toti tanjim dupa acceptare, dar n-o recunoastem de teama de a nu parea depasiti si de a nu fi in trend cu lumea … “buna” ? Intr-o lume in care “spirit liber” inseamna sa fii tolerant fata de cei care impartasesc alte credinte religioase, alte orientari sexuale, alte obiceiuri, am ajuns sa fim intoleranti cu propriile noastre inclinatii de “fiinte sociale” … Oare goana de la un partener la altul nu se datoreaza temerii noastre de a fi parasite si neputintei de a ne lasa in voia feminitatii noastre, pentru ca nu se mai poarta ? … Sa ne uitam la Samantha cea ultra-liberala: s-a imbolnavit de cancer ( cine ne garanteaza ca noi vom fi intotdeauna in forma si sanatoase, cand singurul lucru sigur de pe lumea asta este moartea ? ) si si-a revizuit pozitia fata de relatiile cu parteneri stabili – ca pana la urma s-a facut bine si s-a razgandit, ramane de discutat … “Elixirul tineretii” nu s-a descoperit inca si noi imbatranim, mai devreme, mai tarziu … Ne-ar placea s-o facem singuri sau impreuna ”la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti” ?
• TEMA DE CASA 3: “To be ( fericit ) or not to be ( fericit ) ?” Exista cineva care sa nu se fi temut la un moment dat ca se simte prea bine ca sa dureze ? Nu cred, am auzit-o prea des si de la prea multi ! Si paradoxul este asta: ne “simtim” prea sigure pe noi ( pentru ca toate teoriile intr-ale dezvoltarii personale o spun si pentru ca asa da bine si de ce sa se uite ceilalti dezaprobator la mine, cand este mai “comod” sa ma framant cu propriile-mi frustrari despre care stiu doar eu ) pentru a ne mai recunoaste ceva  slabiciuni, dar ne agatam cu dintii de fiece moment de fericire, de fiece gest tandru, de fiece vorba calda, nesigure de ceea ce ne asteapta maine si poimaine si tot asa, cat va mai fi … Este dilema lui Charlotte care pare ca are totul, mai putin liniste sufleteasca … Ceea ce nici nu-i de mirare in lumea noastra instabila si dezechilibrata, in care invatam cum sa vorbim si sa comunicam eficient, dar nu si cum sa traim eficient impreuna … Sau invatam, dar nu mai stim cum s-o punem in practica …

Cred ca nu strica sa ma uit si la filme proaste din cand in cand – cand te izbeste neverosimilul, esti provocat prin comparatie sa iei in seama si cealalta alternativa si mai inveti cate ceva, mai gandesti putin, mai intrezaresti luminita de la capatul tunelului … Si maine o iei de la capat !

*RECOMANDARE: A se viziona doar in timpul zborurilor lungi cu avionul, cand s-au epuizat toate celelalte resurse !!!