Stateam pe banca in parc si ma odihneam in racoarea diminetii. Raze firave de soare isi faceau loc printre deja raritele crengi ale copacilor. Sau se transformau in umbre zglobii, cu forme mirifice alergand pe alei printre pasi de copii, de bunici, de indragostiti. Se mai auzea cate un ciripit ratacit, cate un ras vesel de copil, chicoteli de-ale adolescentilor care se desfatau cu ultimele zile de vacanta … O fetita imbracata intr-un trening rosu aluneca pe role ca o pata de foc printre banci si copaci. Se oprea din cand in cand sa culeaga de ici si colo frunze verzi si uscate, mai prelungi sau mai infoiate, cu pete de arama sau umbre galbui … Ma invaluia de peste tot o liniste atotcuprinzatoare, odihnitoare si tacuta … M-am infiorat, totusi: mi-am amintit dintr-odata ca a sosit toamna. Toamna lui Bacovia, cu ploi de plumb, cu regrete si iarasi, ploi … Si de peste tot se ridicau mirosurile ei aromate, purtatoare de savoare si visuri culinare: struguri negri, pufosi, gata de pus in teasc, gogonele lucioase si verzi numai bune de asezat in borcan, vinete coapte si maruntite – amintiri ale verii pentru zilele reci si geroase …
O rafala de vant rebela m-a trezit la realitate. Se apropie toamna si pe strada mea … Inchid ochii. O lumina cenusie isi face loc printre pleoape si un fior rece mi se strecoara in suflet: imi vad visele, frunze solitare plutind in aer, spulberate sau desavarsite …; retraiesc amintiri dulci, pe care incerc sa le agat si sa le simt la nesfarsit, retraiesc amintiri triste, dovezi de necredinta, dovezi de slabiciune, pe care as dori sa le uit- pasari calatoare care se duc, dar se vor intoarce candva … ; ma simt invaluita in pasiunile mele, drumuri deschise pentru impliniri si liniste adanca, drumuri deschise pentru regrete, pentru neputinte, pentru esec – campiiravasite de furtuni vrajmase …; sunt inconjurata de chipuri care au trecut prin viata mea, pe langa mine, unele au ramas, cele mai multe s-au dus, relatii destramate, prietenii care infruntaamaraciunea – flori uscate tanjind dupa soarele care se stinge …; carti dragi, filme urmarite pe nerasuflate, calatorii in colturi de lume, picaturi de ploaie care se strang duios pe marginea drumului …; serbari in familie, nevoia de a fi iubita, dorinta de a crea si darui, livezi gemand de roade asteptand sa fie culese … Undeva in vale, bantuind drumuri pustii si ude, au ramas lucruri care s-ar fi vrut faptuite, oameni care s-ar fi dorit mangaiati, ganduri care-ar fi trebuit gandite … Si toamna se apropie si de strada mea … Unii ar numi-o maturitate, altii ar numi-o batranete, cei mai multi ar ignora-o si ar fugi de ea ! Dar ea, tacuta si tenace, uniforma si monotona, mai agale sau unduind grabita, de cele mai multe ori nebagata in seama, continua sa alunece printre ghiocei si chiote de copii, printre spice galbene, coapte si maci rosii, impliniti, curgand tumultoasa pe strazile noastre … As vrea s-o opresc la colt, s-o intreb de sanatate, sa-i incetinesc pasii …
Albert Camus spunea ca toamna este tot o primavara. Dar o primavara in care florile sunt frunze. Flori, desfatari proaspete pentru privirile noastre, pasteluri de culori si nuante, parfumuri dintr-o lume vie care se revarsa in cascade spre anii ce vin … Frunze, lastari noi deveniti forta, freamat ostoit ridicandu-se spre lumina, esente datatoare de viata din trecute crampeie … Ma risipesc in zari serene, in vorbe de duh si intelepte chemari … Vesnicia se iveste din clocot, din cautari paideice, din capitulari si statornicie, precum pasarea Phoenix din propria-i cenusa, si eu, din trupul Lui insangerat …
