Marie Curie: “of all celebrated beings, the only one whom fame has not corrupted” (Albert Einstein)

Se aniverseaza astazi 141 de ani de la nasterea lui Marie Sklodowska Curie. Nu cred ca ar avea nevoie de prea multe prezentari. Este una dintre cele mai cunoscute femei din lume. S-a nascut la Varsovia in 1867 si s-a remarcat de la bun inceput ca o eleva inzestrata si studioasa. Pentru ca in Polonia acelor vremuri ( sub ocupatie tarista ) o fata nu avea posibilitatea sa urmeze o facultate, la sfaturile tatalui sau, Marie a plecat la Paris si s-a inscris la Sorbona in noiembrie 1891, pentru a studia fizica. A fost atrasa de cercetarea proprietatilor magnetice ale aliajelor de otel si in acest context l-a cunoscut pe Pierre Curie ( nume marcant in lumea academica si stiintifica, profesor la “Scoala de fizica si chimie” a Universitatii din Paris ), cu care s-a casatorit in anul 1895. Asa a debutat cel mai stralucit “parteneriat” din istoria stiintei. In cursul cercetarilor asupra radioactivitatii, Pierre si Marie Curie au descoperit in 1898 doua noi elemente chimice: in iulie, poloniul ( denumit dupa numele tarii de origine a lui Marie ), iar in decembrie, radiul. In noiembrie 1903, Royal Society din Londra le-a acordat unul dintre cele mai prestigioase premii, “Davy Medal” ( o medalie de bronz acordata anual incepand din 1877  pentru cei mai prestigiosi cercetatori din domeniul chimiei; a primit aceasta denumire in cinstea unui mare chimist britanic al secolului 19, Humphry Davy ). O luna mai tarziu au primit si Premiul Nobel pentru fizica alaturi de un alt chimist francez, Antoine Henri Becquerel; Marie Curie a devenit prima femeie castigatoare a unui astfel de premiu. Pe 19 aprilie 1906, Pierre Curie a murit intr-un accident la varsta de 46 de ani. Sotia lui a ramas vaduva la doar 39 de ani, cu doi copii mici ( prima fiica, Irene Joliot-Curie, nascuta pe 12 septembrie 1897, a castigat impreuna cu sotul ei, Frédéric Joliot-Curie, Premiul Nobel pentru chimie, in anul in 1935; amandoi copiii lor, Hélène si Pierre, au fost si ei renumiti oameni de stiinta; cea de-a doua fiica, Eve, nascuta pe 6 decembrie 1904, a fost pianista si a devenit o jurnalista cunoscuta in timpul celui de-al doilea razboi mondial; a publicat doua carti: biografia mamei sale, “Madame Curie: A Biography” si “Journey among Warriors”, in care a pus laolalta toate notitele culese de ea de pe frontul celui de-al doilea razboi mondial si care a fost considerata una dintre cele mai complete lucrari din domeniu; a fost consilier special pe langa Secretariatul General al NATO si mai tarziu, director executiv al United Nations’ Childrens’ Fund, Grecia, ca sotie a lui Henry Richardson Labouisse, ambasador al USA in Grecia ) si o munca uriasa in domeniul radioactivitatii de dus mai departe. In aceste conditii, a ajuns prima femeie profesor la Sorbona; a terminat munca sotului sau si a publicat in 1910 “Tratatul despre radioactivitate”; in anul 1911 a castigat din nou Premiul Nobel, de data aceasta pentru chimie, fiind prima persoana castigatoare a doua premii Nobel. A fondat “Institutul Curie” la Varsovia in 1914 si la Paris, in 1915. In timpul primului razboi mondial, a echipat chiar in laboratorul ei autoturismele cu aparate cu raze X pentru a-i ajuta pe bolnavi. A publicat “La Radiologie et la guerre” in 1920 si o biografie a sotului sau in 1923. A murit pe 4 iulie 1934 de leucemie, maladie datorata expunerii prelungite la radiatii. In 1995, cenusa sa ( si a lui Pierre Curie ) a fost depusa in “Panthéon”, la Paris, fiind singura femeie onorata in acest fel.

Ceea ce se cunoaste mai putin despre tineretea timpurie a lui Marie Curie este dragostea pe care a nutrit-o pentru un nobil polonez pe care l-a cunoscut in 1886, in timpul cat a fost guvernanta la Szczuki, in Polonia ( a muncit in anul acela pentru a-si strange bani sa plece si sa studieze la Paris ). Apare aici un aspect pe care vreau sa-l propun spre dezbatere. Indragostita si dornica sa se casatoreasca cu omul iubit, tanara Marie se intoarce la Varsovia si cere binecuvantarea tatalui sau ( depasit, nu ? … ). Wladyslaw Sklodowski, el insusi un om instruit, profesor, a prezentat fiicei sale cele doua alternative: casatoria cu omul iubit, care insemna renuntarea la visurile legate de continuarea studiilor academice sau continuarea studiilor la Paris, care insemna renuntarea la omul iubit. Grea dilema, mai ales pentru o tanara de 19 ani ! La sfaturile tatalui sau, Marie va pleca cu inima grea in Franta si va incepe sa frecventeze cursurile prestigioasei universitati Sorbona ( probabil c-ar fi fost “un caz” care ar fi crescut audienta la emisiunea lui Mircea Radu, a lui Oprah sau la “Iarta-ma !” sau … Slava Domnului ca nu se inventasera inca televiziunea si showbiz-ul ! ). Daca Marie ar fi trait in anul de gratie 2008, si-ar fi facut bagajele si s-ar fi mutat intr-un apartament cu chirie sau cumparat ( nobilul polonez era un om cu bani ) sau poate intr-o vila la Snagov; si-ar fi tras o masina de fite, toale de firma si i-ar fi trantit si un plod nobilului, nu d’alta, dar sa aiba cum sa stoarca bani daca se darama sandramaua ( ori nobilul o paraseste, ori, cel mai sigur, il paraseste ea pentru unul mai june … ) ! Si uite cum ar fi ramas omenirea fara cunostinte despre radioactivitate si cu doua elemente chimice mai putin: poloniul si radiul ! … Lasand ironia la o parte, ma gandesc ca toata nebunia asta cu drepturile copilului ( care sunt necesare si binevenite, dar devin aberante prin supralicitare; pe de alta parte, cu cat se imbunatateste politica in acest domeniu, cu atat abuzurile asupra copiilor devin mai numeroase – deci buba ar trebui cautata in alta parte ! ) ii vitregeste pe tineri si pe adolescenti tocmai de sfaturile celor care-i pot sustine in cautarile lor si ii pot echilibra: parintii. Astazi se considera “old fashion” sa-ti asculti parintii si sa te sfatuiesti cu ei, iar relatia parinte-copil se reduce de cele mai multe ori la schimburi de “amabilitati” materiale: eu bag bani in fundul tau, iar tu nu ma faci de rusine ! In acelasi timp, parintii carora le-au crescut copiii se intreaba: ce e cu tinerii astia care nu mai au nici un simt al responsabilitatii ? Surpriza: astia sunt tinerii pe care tocmai noi i-am crescut asa !!! … Marie si-a ascultat tatal pentru ca pe vremea aceea era de “bon ton” sa-ti asculti parintii ( de ce astazi n-o mai fi, ca doar tot ei ne nasc, ne cresc si ne dau de mancare ? ); a plecat la Paris, a devenit unul dintre cei mai importanti oameni de stiinta din toate timpurile, s-a casatorit cu un barbat remarcabil, a avut o familie reusita, copiii ei ( pe care i-a crescut in cea mai mare parte singura, dupa ce a ramas vaduva ) s-au afirmat in domeniile lor de activitate, nepotii ei au fost cunoscuti oameni de stiinta. Nimeni nu stie daca a regretat sau nu marea ei dragoste pierduta, dar toata lumea stie ca s-a daruit deopotriva stiintei si familiei si a facut-o in mod desavarsit ! Probabil nu vom afla niciodata ce a fost in sufletul ei si nu asta am intentionat sa dezbat in articolul meu ! Provocarea mea pentru tineri si mai putin tineri este aceasta: ne-am indoit vreodata de alegerile noastre intrebandu-ne ce-ar fi fost daca ascultam sfatul parintilor ? Sau ne-am intrebat vreodata daca am facut totul pentru ca sa fim respectati si ascultati de copiii nostri ? Sunt intrebari la care fiecare avem raspunsul nostru, la fel cum fiecare avem viata noastra pentru care vom da socoteala mai devreme, mai tarziu … Poate mai devreme decat ne inchipuim …

Marie Curie a trait si s-a afirmat intr-o lume a barbatilor si intr-un domeniu prin excelenta rezervat lor. Intr-o epoca in care femeile se casatoreau devenind sotii iubitoare si mame devotate. Intr-o vreme in care vocile sufragetelor de abia incepusera sa rasune. Intr-o astfel de conjunctura ostila, Marie Curie nu s-a impus trambitandu-si egalitatea cu barbatii si dreptul la conducere si functii inalte. A fost mai degraba o femeie modesta, tenace, daruita muncii sale si nu in ultimul rand, familiei. Realizarile ei au facut-o de neinlaturat si rand pe rand a avansat in pozitii inedite pentru o femeie din acele timpuri ( si nu numai ). Si asa cum a spus-o Einstein, nici evolutia pe cele mai inalte culmi academice si nici recunoasterea internationala nu au intinat-o, ramanand pana la sfarsitul vietii o femeie modesta si decenta ( si totusi era singura femeie si prima persoana detinatoare a doua premii Nobel ! ). Nu am intentia ca blogul meu sa devina anti-feminist, dar nici feminist; totusi, nu ma pot opri sa nu ma intreb de ce astazi, in secolul 21, femeile isi striga din rasputeri egalitatea cu barbatii si isi obtin drepturile in urma unor lupte istovitoare, cu un consum emotional semnificativ ? Nu noi i-am invatat pe barbati sa ne respecte si sa ne ofere locul cuvenit in viata lor doar facand zarva si strigand ? N-ar fi fost mai intelept sa ramanem tacute si tenace, “ajutorul potrivit” si respectat, inaintand cot la cot cu ei printre meandrele implinirii ca femei, sotii si mame ? Marie Curie ne-a demonstrat ca am fi putut patrunde intr-o lume a barbatilor, ca egalele lor, cu mai putin zgomot si mai putina lupta ! Nu este feminismul o alienare ? … Ma intreb …