“Scrisori de la fiul rămas acasă”

2009 septembrie 17
by LeeDee P.

( am participat pe blogul Rodicai Botan la un concurs inspirat de  “pilda fiului risipitor”, care s-a incheiat aici; articolul de mai jos reprezinta aportul meu in cadrul acestui concurs; enjoy it ! )

467px-Rembrandt_Harmensz._van_Rijn_125

( REMBRANDT – “Întoarcerea Fiului Risipitor”, muzeul Ermitaj, St. Petersburg )

Noiembrie 1990

Dragă Tată,

M-am gândit mult până Ți-am scris … De când fratele meu a plecat în lume, ești preocupat doar cum să-l aduci înapoi, parcă altceva n-ar mai conta … Am impresia că eu nu mai exist pentru Tine ! Eu, cel rămas acasă ! Eu, cel care am învățat zile și nopți pentru ca să ajung cineva și Tu să fii mândru de mine … Eu, care merg în fiecare duminică la biserică, cânt pentru Tine și-Ți dau partea mea de zeciuială … Eu, care vizitez bolnavii la spital și bătrânii acasă pentru că așa ne-ai spus Tu că este bine … Eu, care mă rog dimineața și  seara și-Ți mulțumesc și Te laud … Eu, care citesc Biblia, particip la studii si fac tot felul de cursuri pentru ca să Te înțeleg mai bine … Eu, care-i rămân credincios soției mele ( ceva mai grasă și mai nervoasă ) și ascult îndemnul Tău de-a o iubi ca pe un vas mai slab … Eu, care fac atâtea pentru Tine … Știi, Îți scriu din camera de alături și Te aud plângând și știu că plângi cu lacrimi de sânge pentru fratele meu plecat de acasă, care  Te batjocorește și-Ți risipește bunurile … Oare, pentru mine, cel care a rămas să trudească lângă Tine, ai plâns vreodată atât de greu ? …

Fiul rămas acasă

Noiembrie 2010

Dragă Tată,

Sunt atât de mâhnit, încât îmi tremură mâna când scriu … Inevitabilul s-a produs: fratele meu, adică fiul Tău risipitor, s-a întors ! Și, Tu, ce-ai făcut ? În loc să-l mustri pentru nesăbuința lui, l-ai primit cu brațele deschise și cu inima plină de iubire în casa al cărei confort l-a disprețuit ! L-ai strâns la pieptul Tău pe slăbănogul ăsta murdar și zdrențuit, mirosind a băutură și a tutun și care a hoinărit prin cazinouri si bordeluri … Nu Te-ai gândit că s-ar putea să sufere de cine știe ce maladie și Tu îl lași prin preajma noastră să ne îmbolnăvim și noi ? … Știu că ai fost cu el pe la tot felul de medici ca să-l trateze și să-l vindece; și ați petrecut mult timp împreună ca să discutați despre sufletul lui și să-și găsească pacea … I-ai cumpărat chiar un apartament spațios lângă parc, unde să poată respira aer curat și să se poată plimba și medita in liniște … Și ce mașină grozavă i-ai luat, iar a mea e veche de doi ani … Te-am auzit iarăși plângând, plângând de bucurie pentru că fiul Tău rătăcitor s-a întors … Oare, pentru mine, cel care a rămas să-Ți mângâie bătrânețea, ai plâns de bucurie vreodată ? …

Fiul rămas acasă

Noiembrie 2030

Draga Tată,

Mi-a slăbit vederea și de-abia pot să-Ți scriu. Dar îmi doresc tare mult s-o fac pentru că știu că asta-i ultima mea scrisoare pe care Ți-o mai trimit … Am îmbătrânit și-am trăit o viață lungă: am avut copii și am și nepoți … Am gustat dărnicia Ta și m-am simțit ocrotit de Tine de atâtea ori: când am făcut investiții riscante și era să rămân cu familia pe drumuri, dar mi-ai scos în cale un vechi prieten din facultate, care m-a angajat la firma lui; când fiul meu cel mare s-a lăsat de școală și s-a apucat de droguri, dar l-ai ajutat s-o cunoască pe soția lui, care l-a susținut să revină pe drumul cel bun; când soția mea a fost diagnostică cu cancer și medicii i-au mai dat șase luni de viață, dar trăiește și astăzi, după 15 ani … Iar eu am tot risipit … am risipit bucuria de a ști că ești Tatăl meu atunci când i-am invidiat  pe alții care trăiau mai bine … am risipit dragostea Ta necondiționată atunci când m-am lansat în lupta pentru succes … am risipit harul Tău nemăsurat atunci când m-a furat magia faptelor pentru Tine, dar fără Tine … Iartă-mă, Te rog, Tată ! … Nu mi-ai spus niciodată dacă ai citit primele mele scrisori, dar știu că ai făcut-o … Am aflat din privirile Tale pline de blândețe și iubire, priviri pe care eu le-am considerat nepăsătoare … Dar, acum, am înțeles ! Știu că mă iubești, Tată și știu că aștepți să mă întorc … Pentru că eu sunt fiul risipitor, cel care a rămas lângă Tine, dar Te-a risipit … Oare, mai am timp să ajung înapoi, acasă ? …

Fiul risipitor


6 Răspunsuri leave one →
  1. 2009 septembrie 19
    Alexa permalink

    E tare abordarea asta, n-am mai întâlnit-o. Superb eseul ! Și îți lasă un bun subiect de meditație.

    PS: n-ai zis ce-ai câștigat !

  2. 2009 septembrie 19

    Alexa, multumesc pentru apreciere ! Am castigat doar 5 voturi din vreo suta si ceva … ;) Si sa stii ca am scris “eseul asta superb” printre treburi casnice si pregatiri de concediu, doar pentru ca am vrut s-o ajut pe Rodica. Cred ca si asta poate fi un castig, ce zici ?

  3. 2009 septembrie 21

    Desi n-ai luat nici un premiu, sint sigura ca premiul tau asteapta undeva, intr-un account special. Am fost profund impresionata de trilogia ta. Un punct unic si … atit de personal. Thank you pentru participare.

  4. 2009 septembrie 21

    Stiu ca ti-a placut, Rodica, am inteles din reactia pe care ai avut-o dupa ce mi-ai citit eseul. Multumesc pentru incredere si prietenie !

  5. 2009 septembrie 21

    Ingenios! Am postat mai demult ceva asemanator: ( http://daurel.wordpress.com/2009/08/30/consecventa )

  6. 2009 septembrie 23

    Multumesc de vizita si de apreciere, Daurel ! Avem cateva puncte de vedere comune … ;)

    Cat despre poemul lui Kipling, sunt contrariata si voi face niste sapaturi ! Mi-l aminteam altfel …

Lasă un Răspuns

Notă: Poţi folosi XHTML de bază în comentariile tale. Adresa ta de email nu va fi niciodată făcută publică.

Abonează-te la acest flux de comentarii prin RSS