“A Vow to Cherish”: la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti ! ( 1999 ) – 1 iunie 25, 2009
Posted by LeeDee in Crestin, Ecranizare, Film.Tags: "A Vow to Cherish", "Within This Circle", Alzheimer, “Billy Graham’s World Wide Pictures”, Barbara Babcock, Casatorie, D.David Morin, David Denman, Deborah Raney, Donna Bullock, Ellen Brighton, Familie, Film, Grenville Case, John Brighton, John Schmidt, Julia Sinclair, Ken Howard, Megan Paul, Ossie Davis, Phil Brighton
add a comment
CALIFICATIV: ♥♥♥♥♥/5 ( Excelent – de văzut cu toată familia / și cu cel drag alături ! )
“A Vow to Cherish” este un film de Hollywood cu mesaj de HollyBible – o apropiere deloc obisnuita, dar benefica ( cred ca in anii din urma a devenit aproape imposibila ). Nu-l veti gasi in box-office, nu-l veti gasi nominalizat la Oscar sau subiect de stralucite recenzii in marile cotidiane new-york-eze. Face parte din categoria valorilor care nu mai sunt la moda ( de parca valoarea poate fi inregimentata in vreun trend ! ), dar care raman pentru totdeauna, supravietuind oricarei mode ( care vine si trece ) ! Este un film din care unii putem intelege inca o data ( cei care am spus-o ) sau altii putem anticipa ( cei care o vom spune ) ce semnificatie pot avea magicele cuvinte “la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti”. Este un film care desfide sloganuri de felul: “pentru ca meriti !”, “pentru ca-ti place !”, “pentru ca toti o fac !”. Si este un film despre o maladie a timpurilor noastre moderne, o degenerescenţa nervoasa care poate fi provocata de stres sau de o viata dezordonata, maladia Alzheimer.
ROMANUL: “A Vow to Cherish” este ecranizarea romanului omonim al scriitoarei crestine americane Deborah Teeter Raney. ”A Vow to Cherish” este primul ei roman, publicat in 1996, la 41 de ani, dupa ce timp de aproape doua decenii a fost doar sotie si mama casnica si si-a crescut cei patru copii, doi baieti si doua fete. Este si cel mai cunoscut roman al sau si a fost ecranizat de “Billy Graham’s World Wide Pictures” si prezentat in premiera la Hollywood, in iunie 1999; a fost premiat cu “Angel Award for Excellence in Media” in 1997 si a fost tradus in daneza, norvegiana, suedeza si olandeza. Romanul a reusit sa atraga atentia opiniei publice americane asupra impactului pe care maladia Alzheimer il poate avea asupra unei familii traditionale. Deborah Raney a continuat sa publice, abordand in romanele sale probleme de viata foarte actuale, in care eroii penduleaza intre valorile moderne ale unei lumi intoarse catre sine si valorile ceva mai putin moderne, care ne invata sa ne iubim aproapele ca pe noi insine: “In the Still of the Night” ( 1997 ), “Kindred Bond” ( 1998 ), “Beneath a Southern Sky” ( 2001 – a castigat mai multe premii precum “Romantic Times Reviewers’ Choice Award”, ”Inspirational Readers’ Choice Award”, “Book of the Year for American Christian Romance Writers” si “Romance Writers of America’s” ) si continuarea sa, “After the Rains” ( 2002 – a castigat “Book of the Year Honors” ), nuvela “Playing by Heart” ( 2003 – a castigat “Book of the Year Honors” ) sau continuarea romanului ”A Vow to Cherish”, “Within This Circle” ( 2007 ). Deborah Raney, care isi tese toate povestile de viata in jurul unui Dumnezeu Creator al lumii noastre si Salvator al sufletului nostru, marturiseste: “Oricat de mult m-as stradui sa scriu despre altceva in romanele mele, tot la El ma intorc”.
DISTRIBUȚIA: In rolurile principale ale ecranizarii au fost distribuiti doi mari actori americani cu vechi state de plata in lumea fimului: Ken Howard ( premiat in 1970 cu “Tony Award” pentru rolul secundar din piesa “Child’s Play” si cu “Daytime Emmy Award” in 1981, pentru rolul principal din serialul TV “The White Shadow”, Don Jeffries din pelicula de Oscar “Michael Clayton” ) – John Brighton si Barbara Babcock ( cunoscuta in Romania datorita rolului Dorothy Jennings din serialul TV “Dr. Quinn, Medicine Woman” si premiata in 1981 cu “Primetime Emmy Award” pentru rolul principal din serialul TV “Hill Street Blues” ) – Ellen Brighton. Li se alatura D.David Morin ( scriitor, regizor si actor crestin, mai cunoscut datorita rolurilor episodice din recentele seriale CSI sau din rolul Russell Carlisle din filmul crestin “Time Changer”; a castigat premiul cel mare pentru scurt metraj la Festivalul de Film Damah cu “Father” in 2001, iar un alt scurt metraj de-al sau, “Well With My Soul”, a inregistrat un numar record de peste 5000 de accesari pe YouTube ) – Phil Brighton, Ossie Davis ( actor, regizor si scriitor afro-american, cu o lunga cariera in lumea filmului, care a trait intre 1917 si 2005; in 2004, impreuna cu sotia sa Ruby Dee, cu care s-a casatorit in 1948, a fost premiat la Washington’s Kennedy Center pentru intreaga sa contributie la cultura americana ) – Alexander, Donna Bullock ( protagonista in mai multe seriale TV si cunoscuta mai ales datorita rolului Melanie Mitchell din “Air Force One”, numarul unu in box office-ul din Marea Britanie in 1997 ) – Julia Sinclair si mai tinerii David Denman ( protagonist al mai multor seriale TV celebre precum “ER” – Angel, “Chicago Hope” - Ethan, “CSI: Miami” - Tyler Hamilton si Roy Anderson in varianta americana a serialului “The Office”, care a fost premiat cu “Screen Actors Guild Awards” si “Best Ensemble – Comedy Series” in 2006 ) – Kyle Brighton si Megan Paul ( fiica adolescenta a lui Sean Archer din “Face/Off”, cu John Travolta si Nicolas Cage in rolurile principale ) – Terri Brighton. Regizorul filmului este John Schmidt ( care are la activ mai multe filme crestine, printre care “The Crossing” – 1994 sau ”The Climb”, lansat in 2002 tot de “Billy Graham’s World Wide Pictures” ), iar adaptarea romanului pentru lungmetraj ( dupa parerea autoarei, cam “macelarit”, dar pastrand mesajul intentionat de ea ) a fost facuta de Grenville Case.
( va continua )
Wordless Sunday (3) iunie 21, 2009
Posted by LeeDee in Wordless Sunday.Tags: Copac, Photos, Wordless Sunday
add a comment
M-a fascinat ideea blogului Wordless Wednesday si am adaptat-o pentru blogul meu alegand duminica ca o zi fara cuvinte, doar cu fotografii personale - si Creatorul S-a odihnit in ziua a saptea, a tacut si Si-a admirat Creatia: “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune.” Voi atasa fotografiilor si cateva randuri din Cuvantul Creatorului, Biblia, ca semn al recunostintei mele pentru tot ceea ce a creat si a re-creat El pentru noi !
PS: daca sunt si alti pasionati care vor sa mi se alature, imi pot trimite fotografiile pe adresa leedee.peter@gmail.com, respectand urmatoarele conditii: materialele sa fie personale, sa aiba un titlu si sa fie insotite de cateva cuvinte din Biblie – iar eu le voi publica in fiecare “Wordless Sunday”. Daca ne strangem mai multi, poate punem si de-un concurs – stiti doar ca-mi plac concursurile !
“Copac pe înserat“
“Și un copac tot are nădejde: când este tăiat, odrăslește din nou și iar dă lăstari. Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână, înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.” ( Iov 13:7-9 )
( Cheia – august 2008 )
Poezia de Sambata (3) iunie 20, 2009
Posted by LeeDee in Poezia de Sambata.Tags: "Cenaclul Flacara", "Invata de la toate", Adriana Ausch, Folk, Norvegia, Poezie
2 comments
Va mai amintiti vremurile dinaintea lui decembrie ‘89, cand ilegalista sintagma “citeste si da mai departe” isi redefinise semnificatia ? Cand citeam pe hartiute mai mici sau mai mari, scrise la indigo ( ca sa existe copii pentru cat mai multi ), poezii superbe, umor englezesc, cantece vibrante – toate interzise de regimul care “ne proteja” de influenta viciata a capitalismului ? Si citind, ne hraneam cu speranta ca exista si pentru noi o luminita la capatul tunelului ? … Asa am descoperit poezia pe care o voi publica astazi, “Invata de la toate”, care este atribuita folclorului norvegian. Cand am citit-o, dar si de cate ori am recitit-o, am ramas coplesita de maretia Creatorului care Si-a pus amprenta caracterului Sau pe fiecare componenta a Creatiei intru modelarea si desavarsirea noastra … Va las sa va convingeti singuri !
“ÎNVAȚĂ DE LA TOATE”
Învaţă de la ape să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la piatră cât trebuie să spui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat.
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.Învaţă de la greier când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Să treci frumos prin viață, să poți frumos să mori.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci !
BONUS: Poezia a fost pusa pe muzica de Adriana Ausch si interpretata la “Cenaclul Flacara”:
“Fetița din apă” iunie 17, 2009
Posted by LeeDee in Writings.Tags: Concurs, Copilarie, Poveste
6 comments
( am participat la un concurs literar, care a avut ca punct de plecare fotografia de mai jos; concursul a fost organizat pe blogul “Psalm de dor”, iar eu am obtinut punctajul cel mai mare cu povestioara “Fetita din apa”, pe care o voi publica in continuare )
Ia, uita-te ! Fetita asta din apa seamana cu mine ! Are si ea o codita de cal si parul ca spicul de grau, asa cum l-am mostenit si eu de la mama mea … si o umbreluta super, cu floricele verzi si roz, ca asta a mea, pe care mi-a facut-o cadou mama pentru ca sa nu ma bata soarele in cap cand merg la plimbare pe plaja … si o gentuta nostima, tot ca a mea, galbena si cu buline roz … Tot de la mama o am … mi-a dat-o anul trecut, de Mos Craciun, am vazut-o eu cum mi-a impachetat-o si a pus-o sub brad … da’ nu i-am spus ca sa n-o supar … stiu eu ca parintii se bucura cand copiii mai cred in Mos Craciun … Si ce chestie, pana si o pisica la fel cu a mea ai tu, fetito din apa … oare, pisicile noastre s-ar juca frumos impreuna cum stiu eu ca fac alte animale ? … Mai demult, mama m-a dus intr-o alta tara, care era foarte frumoasa si avea multi copaci verzi si inalti si iarba moale si tot felul de animale jucause si prietenoase, care alergau prin curtile oamenilor si se zbenguiau si nimeni nu le facea nimic … Si-am vazut acolo niste canguri cu buzunar la burta, ca sa-si tina puii inauntru si sa le dea lapte si sa-i apere de orice rau … asa cum face mama mea cu mine … ca de-aia m-a dus in tara asta despre care-ti spuneam, sa mergem la un doctor faimos si sa vada ce are sangele meu … ca e cam bolnav … Si nu stiu ce i-a spus doctorul mamei … ca ea a tot plans de-atunci …
Tare-as vrea sa fim prietene, fetito din apa ! Ne-am juca asa de bine impreuna, ne-am invarti cu umbrelutele deschise si poate ne-ar lua vantul si ne-ar duce in tara aia de departe si doctorul faimos m-ar face sanatoasa si am putea sa ne jucam si mai mult si mai frumos … ce zici ? Mama mea m-a invatat multe lucruri despre oameni si prieteni si mi-a spus:
- Dorothea, oamenii sunt creati de Dumnezeu ca sa fie buni si sa se iubeasca intre ei. Dar oamenii mai fac greseli si se cearta si nu se mai inteleg si se despart …
- Asa cum ati facut tu si tata ? Nu v-ati mai iubit ?
- Dorothea, eu si tata am ramas prieteni chiar daca nu mai stam impreuna … si stii ca mai vorbim cu el …
- Cum ati ramas prieteni daca el a plecat si are alta sotie ? Nu mi-ai spus tu ca prietenii se iubesc si se ajuta unul pe altul ? De ce te-a facut sa plangi si ti-a spus ca nu mai poate ramane cu noi pentru ca tu te ocupi prea mult de boala mea si nu mai ai timp pentru el ?
Mama nu mi-a mai raspuns pentru ca a inceput din nou sa planga … si-mi pare rau ca i-am spus ce-am auzit c-au vorbit ei … ea credea ca nu stiu … asa sunt oamenii mari, cred ca noi, copiii, nu stim multe … dar noi stim … Uite, eu mai stiu un secret si te rog sa nu-l mai spui la nimeni, nimeni … sa ramana secretul nostru … Eu voi pleca intr-o calatorie … nu stiu cand … poate la noapte … Merg intr-o tara cu strazi numai de aur stralucitor, unde raurile sunt din lapte si miere … se numeste Cer ! Si-acolo ma voi juca cu ingerii si o s-o gasesc si pe bunica mea, care a plecat mai demult … Dar cel mai mult ma bucur c-o sa-L vad pe Domnul Isus si-o sa ma ia in brate asa cum a facut cu toti copiii pe care i-a intalnit atunci cand a fost si El pe pamant … Si-acolo n-o sa mai fie nici-o boala … La revedere, fetito din apa … si daca nu mai vin maine sa vorbim, sa stii ca tot prietena ta am ramas, dar am plecat in calatorie … si te-astept si pe tine …
Wordless Sunday (2) iunie 14, 2009
Posted by LeeDee in Wordless Sunday.Tags: Photos, Romania, Wordless Wednesday
4 comments
M-a fascinat ideea blogului Wordless Wednesday si am adaptat-o pentru blogul meu alegand duminica ca o zi fara cuvinte, doar cu fotografii personale – si Creatorul S-a odihnit in ziua a saptea, a tacut si Si-a admirat Creatia: “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune.” Voi atasa fotografiilor si cateva randuri din Cuvantul Creatorului, Biblia, ca semn al recunostintei mele pentru tot ceea ce a creat si re-creat El pentru mine !
PS: daca sunt si alti pasionati care vor sa mi se alature, imi pot trimite fotografiile pe adresa leedee.peter@gmail.com, respectand urmatoarele conditii: materialele sa fie personale, sa aiba un titlu si sa fie insotite de cateva cuvinte din Biblie – iar eu le voi publica in fiecare “Wordless Sunday”. Daca ne strangem mai multi, poate punem si de-un concurs – stiti doar ca-mi plac concursurile !
“Fascinanta Românie“
( Cheia – august 2008 )
Poezia de Sambata (2) iunie 13, 2009
Posted by LeeDee in Poezia de Sambata.Tags: "Glossa", Mihai Eminescu, Poezie
4 comments
Peste doua zile se implinesc 120 de ani de la moartea “poetului nepereche” Mihai Eminescu, poetul nostru national. Imi amintesc anii de scoala cand ii stiam atatea poezii pe dinafara pentru ca imi placeau poeziile lui, dar si pentru ca muzicalitatea lor imi usura procesul de memorare. Ar fi un pleonasm sa spun ca-mi place Eminescu, versurile lui nu pot decat sa placa … Am ales spre publicare una dintre poeziile mele preferate, care abordeaza “tema vietii ca spectacol” dupa cum spune filozoful si criticul literar Tudor Vianu, dezbatand eterna ( “toate-s vechi si noua toate” ) problema a omului: trecerea nemiloasa a timpului ( “fugit irreparabile tempus” ) si zadarnicia vietii ( “vanitos vanitatum”, vorba Eclesiastului: “o, desertaciune a desertaciunilor ! Totul este desertaciune !” ).
MIHAI EMINESCU ( 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889 ): “Luceafarul poeziei romanesti” s-a nascut la Ipotesti, iar prima sa poezie cunoscuta
este “La mormântul lui Aron Pumnul” publicata in 1866, la moartea profesorului sau din Cernauti, Aron Pumnul. Mihai Eminescu a fost un poet romantic marcat de pesimismul filozofiei lui Arthur Schopenhauer, dar s-a afirmat si ca romancier si jurnalist, scriind pentru renumite publicatii ale vremii precum “Familia”, “Convorbiri literare”, ”Timpul” ( unde a fost si redactor sef ). A fost un membru activ al societatii literare “Junimea”, ai carei lideri ( Petre P.Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi , Titu Maiorescu ) i-au influentat orientarea politica si culturala. A murit intr-un spital din Bucuresti in anul 1889 din motive care nu au fost elucidate nici pana astazi, la doar 39 de ani. In ciuda sfarsitului sau timpuriu, Mihai Eminescu ramane poetul nostru national, de neegalat in acesti 120 de la moartea sa, “parintele limbii romane moderne”, cum il numeste istoricul Nicolae Iorga. Dintre cele mai cunoscute titluri ale sale, amintesc: “Imparat si proletar” – 1874, “Călin (file din poveste)” – 1876, “Lacul” – 1876, “Mai am un singur dor” – 1883, “Doina” – 1884, “Epigonii” – 1884, “Floare albastra” – 1884, “Luceafarul” – 1884, “Sara pe deal” – 1885 si cele 5 “Scrisori” sau romanele “Geniu pustiu” ( neterminat ), “Sarmanul Dionis”, “Cezara”.
“GLOSSA”
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte ? …
Tu aseaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.Nici încline a ei limba
Recea cumpan-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.(1883, decembrie)
Wordless Sunday (1) iunie 7, 2009
Posted by LeeDee in Wordless Sunday.Tags: Photos, Rasarit, Wordless Wednesday
2 comments
M-a fascinat ideea blogului Wordless Wednesday si am adaptat-o pentru blogul meu alegand duminica ca o zi fara cuvinte, doar cu fotografii personale - si Creatorul S-a odihnit in ziua a saptea, a tacut si Si-a admirat Creatia: “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune.” Voi atasa fotografiilor si cateva randuri din Cuvantul Creatorului, Biblia, ca semn al recunostintei mele pentru tot ceea ce a creat si a re-creat El pentru noi !
PS: daca sunt si alti pasionati care vor sa mi se alature, imi pot trimite fotografiile pe adresa leedee.peter@gmail.com, respectand urmatoarele conditii: materialele sa fie personale, sa aiba un titlu si sa fie insotite de cateva cuvinte din Biblie – iar eu le voi publica in fiecare “Wordless Sunday”. Daca ne strangem mai multi, poate punem si de-un concurs – stiti doar ca-mi plac concursurile !
“Răsărit de Septembrie“
“Și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor și își isprăvește drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.” ( Psalm 19:5,6 )
( Viena – 05 septembrie 2008 )
Poezia de Sambata (1) iunie 6, 2009
Posted by LeeDee in Poezia de Sambata.Tags: "O - Om !", Poezie, Traian Dorz
2 comments
Inaugurez aceasta rubrica cu o poezie de-a lui Traian Dorz ( de la a carui moarte comemoram 20 de ani luna aceasta, pe 20 ), pe care o dedic celor incercati precum Iov pentru a fi gasiti neprihaniti ( in mod special, pastorului Emil Bartos – pe care il consider una dintre putinele voci ale evanghelismului romanesc care mai are ceva de spus si stie si cum s-o faca – si familiei sale ), dar si celor care se folosesc de durerea semenilor pentru a-si defini propria identitate – ca tema de meditatie !
TRAIAN DORZ ( 1914 – 1989 ): unul dintre cei mai talentati poeti crestini romani, Traian Dorz s-a nascut in noaptea de Craciun a anului 
1914 in comuna Mizies – Livada Beiusului, judetul Bihor. Intalnirea cu parintele Iosif Trifa ( intemeietorul miscarii ortodoxe militante “Oastea Domnului” la 1 ianuarie 1923 ) din anul 1930, dar mai ales intalnirea cu Domnul si Mantuitorul sau Isus Hristos i-a marcat intreaga viata: a devenit un neobosit misionar al miscarii si un poet prodigios. Pana la instaurarea dictaturii comuniste, a colaborat la redactarea periodicelor “Isus Biruitorul”, “Ecoul”, “Glasul Dreptatii”, “Ostasul Domnului” sau a publicatiilor “Ogorul Domnului”, “Viata Crestina”, “Misionarul Vietii Crestine”; tot atunci i-a aparut si primul volum de versuri, “La Golgota”, iar in 1947 i s-a publicat un altul, “Spre Tara dragostei”. Traian Dorz si-a continuat activitatea misionara si poetica in ciuda interdictiilor comuniste si a stat in inchisorile regimului peste 17 ani. Precum “o harfa spânzurata de-o streasina de închisoare”, a reusit sa compuna in temnita peste 200 de poezii, pe care le-a notat cu acribie pe cioburi de sticla, pe bucati de hartie sau le-a memorat; opera sa numara in jur de 5000 de titluri aparute in volume precum “Locurile noastre sfinte”, “Minune si taina” sau in culegerea de melodii compuse pe versurile sale “Sa cântam Domnului !” Intreaga sa opera poetica este un imn inchinat Creatorului si Fiului Sau, care S-a jertfit din dragoste pentru omul cazut si fara speranta ( puteti afla povestea imprejurarilor in care a fost compusa poezia de mai jos aici, iar alte amanunte despre Traian Dorz puteti citi pe blogul Marianei, “Psalm de dor”, care-i dedica mai multe articole cu ocazia comemorarii zilei de 20 iunie 1989 ).
“O, OM !”
O, om ! … ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume !
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume !Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată,
căci gândul ce îl scrii sau spui
s-a dus … şi-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odată.Ai spus o vorbă – vorba ta
mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă !
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocară sau spre slavă.Spui o cântare – viersul tău
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine !Arăţi o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea,
va prăbuşi sau va’nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.Trăieşti o viaţă – viaţa ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita:
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna ! …O, om ! … ce mari răspunderi ai !
Tu vei pleca din lume !
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.O, nu uita ! … fii credincios
cu grijă şi cu teamă !
Să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos ! -
Căci pentru toate, ne-ndoios,
odată vei da seamă !
ARTICOL ANIVERSAR iunie 1, 2009
Posted by LeeDee in Lumea in care traim.Tags: Aniversare, Blog, Vara
6 comments
A mai trecut un an. A fost un an tumultuos, cu victorii si infrangeri. Cu urcusuri si caderi. Cu promisiuni si dezamagiri. Am continuat sa ma redescopar si sa ma redefinesc pe mine insami. Ca femeie, ca sotie, ca mama … in toata aceasta devenire si desavarsire, pe care o stiu ca fiind calatoria mea spre Cer. Spre Dumnezeu, Creatorul meu. Spre Isus Hristos, Salvatorul meu. Spre Duhul Sfant, Mangaietorul meu … Si daca in toata aceasta lupta cu raul din mine insami si cu raul din jurul meu, mai trag linie pentru a face un bilant si acest bilant nu este deloc multumitor, stiu ca linia finala nu a fost inca trasa si mai stiu ca bilantul definitiv va fi o victorie spectaculoasa, pe care Fiul lui Dumnezeu a castigat-o deja pentru mine ! Pentru mine, cea intr-o continua neliniste si cautare, cea vesnic slaba si supusa greselii, cea intr-o permanenta explorare a sfinteniei si a roadelor Duhului … Si a fost un an in care Mama mea s-a inaltat la Cer. Cea care mi-a dat viata nu mai este ! Femeia puternica si credincioasa, daruita familiei pana la sacrificiu, dupa cativa ani de suferinta tacuta si nestiuta, a fost chemata la Tatal. Cel care da si Cel care ia. Cel care mangaie si Cel care pedepseste. Cel care iubeste si Cel care judeca … Am tras o linie si am facut un bilant: cel mai tare nu dor lucrurile rele facute si iertate … cel mai tare dor lucrurile frumoase care-ar fi putut fi facute, ar fi putut fi spuse, ar fi putut fi traite impreuna … Si sintagma “niciodata nu este prea tarziu” ramane fara acoperire ! … Aviz amatorilor … ”dintre care cel dintai sunt eu” !
( sursa fotografiei este aici )
Astazi incepe o noua vara calendaristica ( vara “termometrica” a inceput de ceva vreme, vara astronomica va incepe in cateva saptamani ): ne umplem de lumina ochii ( ce bine-ar fi sa ne umplem si spiritul de lumina ! ), ne umplem de caldura trupurile ( ce bine-ar fi sa ne umplem si sufletul de caldura ! ), ne umplem de odihna mintile ( ce bine-ar fi sa ne umplem si cugetul de odihna ! ) – vine vacanta si vin concediile ! Ne asteapta trei luni de desfatare, de meditatie, de regasire …. Astazi este si “Ziua Copilului”, prilej de celebrare a puritatii si naivitatii copilariei; prilej de evaluare a propriei noastre maturitati, care are nevoie si de stropi de copilarie pentru ca procesul desavarsirii sa fie complet; prilej de examinare a noi posibilitati care sa permita tuturor copiilor din secolul XXI sa-si traiasca si sa-si guste copilaria invaluiti de afectiunea si protectia parinteasca ! … Si ițit intre aceste doua evenimente, prins intre adierea promitatoare a odihnei de peste vara si imbratisat de zambetele curate si glasurile cristaline ale copilariei, astazi, 01.iunie.2009, un eveniment personal isi gaseste prima implinire: un an de blogerit cu blog personal ! Inceput ca o joaca de vacanta de vara, devenit un pariu cu mine insami, blogul “LA +ILM” insumeaza 30 de articole publicate si inca vreo 20 care asteapta cuminti pe raftul “Drafts” sa fie finisate, fatuite si lansate la apa in blogosfera; insumeaza cativa cititori consecventi si cativa prieteni virtuali de suflet; insumeaza si doua concursuri pe o tema draga mie, microtextele, dar care n-a fost destul de draga si cititorilor mei ( drept pentru care am luat o pauza de vara ! ); si insumeaza si o participare la concursul Cristinei Micsa, “Ce este educatia ?” ( sponsorizat de Rodica Botan ), pe care l-am co-castigat in parteneriat cu Ambasadorul. Si pentru ca bilantul acestui an de blogerit cu blog personal sa fie unul pozitiv ( 
), inchei publicand comentariul unui poet si jurnalist roman, membru al “Academiei Romane”, pe care, din motive mai mult sau mai putin subiective, nu l-am publicat la vremea respectiva :
Am citit cu interes si curiozitate crescanda majoritatea textelor de pe blogul dvs, de la cel dedicat dublei laureate cu Premiul Nobel ( nu stiam povestea ei de tinerete ) pana la experimentul LHC din muntii Alpi si cronicile de carte si film de la capat. Aveti calitati certe de jurnalista: capacitate de documentare, cu extragerea detaliilor semnificative, coerenta discursului, exprimare clara si atractiva, vocatia sensului inalt si a moralitatii camuflate in faptul obisnuit de viata, expresivitate in prezentarea argumentelor, capacitatea de a analiza, dar si de a convinge cititorul, o larga plaja de subiecte din domenii foarte diferite. Intrucat aveti discurs cu miez si multe de spus, textele va recomanda pentru presa de reportaj si comentariu, deci un saptamanal sau o publicatie lunara ( poate glossy ), mai putin pentru un cotidian, unde spatiul zgarcit si concurenta acerba a tirajelor obliga la maximum de continut si exactitate in minimum de forma si spatiu.
Nu vreau sa trag linia de final inainte de a multumi pentru sustinere sotului meu, cititorilor mei, prietenilor mei virtuali si mai putin virtuali, carora le dedic nostalgica melodie a lui Frank Sinatra “My Way” ( as numi-o cantecul de lebada al unei lebede care si-a ratat zborul ), ale carei cuvinte ma pun intotdeauna pe ganduri si ma provoaca la cercetare si introspectie: aceeasi pururea dilema existentiala cu doar doua alternative – drumul cel larg si drumul cel ingust, moartea si viata sau, cum ar spune-o cantecul, “My Way” si “Your Way, Jesus”. Va urez auditie placuta ( dar si lectura placuta pe blogul meu ) parafrazand ultimele versuri ale lui Sinatra: “For what is a man ? What has he got ? If not himself – Then he has ALL” !
CONCURS de Mai mai 1, 2009
Posted by LeeDee in Microtexte.Tags: "Rachete cu Biblii deasupra Cubei", "The Voice of the Martyrs", Concurs, Microtexte, Richard Wurmbrand, Tom White
16 comments
MARE CONCURS, MICRO !
“MICRO+EX+E de MAI”
Vă invit la o nouă lună de concurs: sunt așteptați iubitori și iubitoare de limba română, de poezie și de Hristos. Textele ( unul sau mai multe ) trebuie să fie povești scurte de 150-160 de caractere ( litere, semne de punctuație și pauzele dintre cuvinte ), care să abordeze o tematică creștină ( vă puteți inspira din acest articol sau din pagina “Micro+ex+e” ). Aștept materialele voastre până pe 28 mai, iar câștigătorul va fi anunțat pe 31 mai – P R E M I U: un exemplar al volumului “RACHETE CU BIBLII DEASUPRA CUBEI – Povestea lui Tom White” ( Tom White este directorul organizației fondate de Richard Wurmbrand, “The Voice of the Martyrs” ). Toate materialele intrate in competiție vor fi publicate pe pagina Mai 2009 după încheierea concursului. Din nou, spor la microtexte !
RECOMANDARE: Dacă vă place provocarea concursurilor, puteți intra pe blogul Cristinei Micșa, care ne propune unul pe o temă foarte actuală și foarte spinoasă: “Ce este educația ?”
APRILIE wrap-up: aprilie a fost prima luna de concurs, am avut ceva trafic, dar numai patru participanți ( dublu față de martie 
), ale căror microtexte pot fi găsite la pagina Aprilie 2009, capitolul “CONCURS de Aprilie”. Mai multe detalii despre concurs și despre premierea lui pot fi aflate citind articolul “CONCURS de Aprilie”.
